Plante cunoscute inca din antichitate, orhideele sunt raspandite mai ales in padurile tropicale de pe intreg globul. Familia Orhidaceaelor este cea mai numeroasa dintre toate si numara aproximativ 30 mii de specii.
     Ele au patruns pe vechiul continent in secolul 16, aduse misionari, comercianti sau exploratori. Din cauza dificultatilor intampinate de cultivatorii de inceput ai orhideelor ele au devenit plante cultivate numai de persoane foarte instarite, care isi permiteau sa refaca macar partial habitatul natural al acestori flori neobisnuite.
     In functie de zona in care cresc, orhideele pot fi terestre, epifite sau lithofite. Orhideele terestre sunt specifice zonelor temperate si cresc in zonele montane, prin paduri si fanete. Orhideele epifite sunt tropicale. Ele isi prind radacinile in scorburile copacilor si cresc pana ajung la lumina. Unele au radacini aeriene care le ajuta sa se hraneasca si sa se aprovizioneze cu apa. Orhideele lithofite cresc in soluri pietroase.
     La orhidee, frunzele sunt simple si persistente, dar sunt si specii la care frunzele cad la sfarsitul perioadelor de vegetatie. La unele specii frunzisul are un colorit deosebit: verde inchis cu pete gri pe fata superioara si pe cea inferioara culoarea este rosu-violet. La altele sunt catifelate, brun-rosietice, verde-galbui, unicolore sau cu dungi, cu retele de linii si uneori cu reflexe metalice.
     Florile au o diversitate impresionanta ca forme, marimi si culori. Dimensiunile pot varia de la cativa milimetri pana la 50 cm in faza maxima de inflorire.
     In functie de specie florile sunt grupate in inflorescente sau solitare. Sunt si specii de orhidee ale caror tulpini ajung la 2 m inaltime si au aproximativ 200 de flori.
     Alte specii se cultiva doar in cosuri suspendate pentru ca tulpina si florile cresc in jos.
     Biologia orhideelor difera de la o specie la alta, dar toate au o perioada de crestere intensa si o alta de odihna. Daca este necesara, transplantarea trebuie facuta la inceputul perioadei de crestere.
     Perioada de odihna cere udari diminuate. Aceasta se incheie odata cu primele frunze noi care apar pe tulpina.
     Lumina trebuie corelata cu locurile de origine ale speciei, pentru ca unele adora soarele iar altele prefera umbra. Atunci cand frunzele isi schimba culoarea inseamna ca s-a schimbat nivelul de iluminare.
     Cand caldura este prea intensa pentru necesitatile plantei, apar arsuri si necroze. Toate speciile au nevoie de lumina atunci cand se formeaza bobocii si florile.
     Daca vreti sa va tineti orhideele la fereastra, atunci alegeti o fereastra catre est sau vest. Ferestrele orientate catre nord sunt ideale pentru speciile de orhidee care prefera umbra, iar cele sudice sunt foarte bune iarna.
     Temperatura ideala in functie de specie se incadreaza intre 10 gr. C ca limita rece noaptea si 30 gr. C ca limita calda ziua. Diferenta termica dintre zi si noapte trebuie sa fie de cel putin 5 gr. C, pentru ca ea este necesara formarii florilor.
     Apa este un factor important. Trebuie sa se aiba mereu in vedere necesitatile speciei si adaptarile ei. Daca orhideele sunt udate excesiv se vor asfixia. Urmatoarea udare trebuie sa se produca dupa ce solul de la suprafata s-a uscat. Cheia cresterii unei orhidee este alternanta dintre umiditate si seceta.
     Solul in care se planteaza trebuie sa aiba un pH usor acid si sa fie compus din pamant de frunze si ferigi, turba, carbune vegetal, perlit si scoarta de conifere.
     Reusita consta in alegerea combinatiei de sol de care are nevoie specia dvs. de orhidee.
     Cea mai simpla metoda de inmultire a orhideelor este divizarea tufei. Aceasta se aplica plantelor bine dezvoltate, dar fara a se afecta estetica si sanatatea acesteia. Orhideele se mai inmultesc prin butasi sau prin seminte.
     Atunci cand orhideele au varful frunzelor innegrite, este vorba despre o carenta de calciu. Daca pe frunze apar pete galbui inseamna ca temperatura din aer sau din apa cu care a fost udata a fost scazuta.
     Exista o multime de genuri si specii, asa ca este foarte dificil sa vorbim despre ele. Putem insa enumera cateva dintre cele mai cunoscute:
           Cattileya a fost adusa in Europa in 1813 de catre botanistul englez William Cattley si exista astazi varietati cu flori mari si mici;
           Cymbidum sau "orhideea barca" creste la altitudini de peste 2000 de metri si este foarte viguroasa;
           Cypripedium are forma unui sabot si este originara din zonele temperate ale emisferei nordice;
           Dendrobium este o orhidee epifita cu frunzis persistent; provenind din Mexic si America de Sud;
           Lycaste este o orhidee de sera rece. Suporta temperaturi de -1 gr. C;
           Miltonia are flori foarte parfumate si creste in Columbia, Brazilia, Peru si Bolivia.